Lucian Blaga Constanta Clasa a-VI-A
bine ati venit



 
AcasaCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 TERRA – GRĂDINA ÎN CARE NATURA VORBEŞTE

In jos 
AutorMesaj
mirudeli
Member
Member
avatar

Mesaje : 35
Sex : feminin
Data de inscriere : 19/11/2010
Varsta : 20
Joburi/Distractii : orice
Zodiac : Fecioara

MesajSubiect: TERRA – GRĂDINA ÎN CARE NATURA VORBEŞTE   Dum Dec 19, 2010 10:55 pm

HÂRBU DELIA – MIRUNA
LICEUL TEORETIC “ LUCIAN BLAGA” CONSTANŢA
CLASA a VI a A
PROFESOR ÎNDRUMĂTOR: ANASTASIA DUMITRU

TERRA – GRĂDINA ÎN CARE NATURA VORBEŞTE

Motto:
„ Acceptă orice întâmplare care vine la tine şi împrieteneşte-te cu fiecare pas pe care îl faci. Acceptă în acelaşi timp să fii deschis la orice provocare şi împarte cu toţi existenţa şi bucuria de a comunica. Pământul înseamnă viaţă.” (Hârbu Delia - Miruna)

Totul a început cu un vis. Acel vis m-a determinat să aştern primele cuvinte pe o foaie. Erau gândurile mele despre natură. Am început să o descriu aşa cum credeam că a luat fiinţă şi aşa cum o vedeam eu. Aşa a luat naştere povestea mea. Această poveste despre grădina de pe Terra pe care Dumnezeu a creat-o, m-a făcut să cred şi în acelaşi timp să mă conving că în fiecare vietate, plantă sau izvor există un suflet care vorbeşte.
Poveştile circulă de la un vis la altul, navigă sub cerul plin cu stele, călătoresc stinghere prin diferite lumi, încearcă să transmită bucurii, dar şi tristeţi şi dezleagă mistere neprevăzute. Noi vom păşi spre necunoscut trecând în nefiinţă, dar poveştile scrise vor rămâne undeva în cărţi prăfuite de trecerea timpului şi cele citite vor rămâne veşnic în inimile tuturor care le citesc sau le ascultă şi le înţeleg. Fiecare cuvânt creionat în poveste, descoperă noi orizonturi spre cunoaştere şi ne ajută să înţelegem anumite parţi nespuse şi adânc ascunse din fiecare literă. Povestea mea trebuie să fie povestită şi citită atât cu ochii cât şi cu sufletul pentru că este o poveste reală despre mesajul care ni-l transmite natura în fiecare zi prin diferite mijloace. Ştiaţi că plantele simt „durerea” şi chiar pot să-şi dea seama de ce gândim? Dar oare ce se întâmplă cu grădina de pe Terra dacă nu este respectată? Am început să călătoresc în tăcere, să comunic cu fiecare suflet şi să înţeleg cum a luat fiinţă Terra cu tot ce există astăzi.
Ştiam că demult trăia pe un nor pufos şi mic, un îngeraş tare drăguţ. El privea cum din foarte multe pulberi, lua naştere un nor, care puţin câte puţin devenise rotund şi începu să se învârtă în mâinile lui Dumnezeu. Atunci îngeraşul pe care eu l-am numit Îngerul iubirii, l-a rugat pe Dumnezeu să-i dea voie să pună mâna şi el pe acel norişor rotund.
- Te rog frumos, Doamne, dă-mi şi mie voie să ating această bilă frumoasă pe care tu ai creat-o!Îngerul iubirii luă bila în mâna sa şi aceasta dintr-o dată devenise verde. Atunci Dumnezeu a spus:
- Această culoare verde va predomina pe planeta Terra. Îmi doresc ca plantele de pe Terra să aibă veşmânt verde. Aşa a luat naştere natura.
Când te afli în mijlocul naturii, indiferent că este dimineaţă sau seară, iarnă sau vară, toamnă sau primăvară realizezi câte minunăţii a putut crea Dumnezeu, pentru noi oamenii, cu câtă grijă si cât de frumos a aşezat El fiecare munte, fiecare floare sau copac, fiecare colină sau întindere de apă acolo la locul ei, atât de frumos şi mirific.
Mi-am imaginat copacii, ca fiind „paznicii” care păzeau pădurile. Pădurile, prin frumuseţea şi glasul său, sunt un dar al naturii pe care Dumnezeu le-a creat. Pădurea, datorită „paznicilor” care o veghează este caracterizată ca fiind sobră, dar şi foarte frumoasă. Am intrat în sufletul său şi am ascultat cu atenţie fiecare mesaj care îmi era transmis, prin adierea vântului, prin foşnetul frunzelor şi prin ciripitul fiecărei vietăţi existente. Am înţeles că pădurea este rădăcina vieţii noastre. Păşind mai departe, am intrat într-o poieniţă minunată, înmiresmată, cu zeci de flori multicolore, cu zumzet de albine, care-şi culegeau harnice nectarul, cu pârâiaşe zglobii, ce-şi caută drumul prin frunzele de brusture, cu zeci de copaci care se înalţă semeţ, străpungând cerul. M-am oprit pentru o clipă, pentru a înţelege zumzetul albinelor, ciripitul păsărilor şi sunetul pârâiaşelor. M-a fascinat cântecul cu care am fost întâmpinată. Munţii stâncoşi cu vârfurile lor înalte mângâie norii. Ei sunt locuiţi de fel şi fel de păsări care umplu văzduhul, cu trilurile lor cântătoare. Aici, în munţi, sunt stăpâne animalele. Frumuseţea munţilor se impune şi prin aşezarea vegetaţiei: apele curg la vale, munţii urcă spre cer, culorile lumii sunt vii, iar zgomotul lor ne transmit ecoul naturii, care va trăi veşnic în inimile noastre.
Pentru a înţelege mesajul Terrei pe care doream să îl transmit mai departe tuturor, am început să vorbesc cu fiecare vietate, am început să comunic cu tot ce ne înconjoară, constatând, că în spatele fiecărei existenţe se află un glas, ba chiar o conştiinţă. M-a fascinat calmul cu care îmi era împărtăşită fiecare poveste. La început mă întrebam: „Oare îmi va vorbi vântul? Dar Pământul pe care astăzi îl călcăm? Îmi vor vorbi stelele? Dar ploaia sau pajiştile cu flori? Voi înţelege oare ce îmi ciripeşte fiecare pasăre sau sunetul fiecărei picături de ploaie sau fulg de zăpadă când cade?”
Am realizat că pentru a înţelege natura şi pentru a putea comunica cu ea, trebuie să acceptăm, că are suflet şi să ştim că ea, are capacitatea de a iubi şi că la rândul ei, are nevoie de iubire şi de compasiune din partea noastră, a tuturor. Natura înseamnă tot ce există, se simte viaţă pretutindeni. Dacă vom înţelege ce are nevoie natura, atunci vom putea comunica şi vom înţelege graiul munţilor, vom înţelege ciripitul păsărilor, vom şti ce spun picăturile când plouă şi vom putea vorbi chiar şi cu apele. Pământul mă inspiră şi îmi modelează sufletul. Miresmele naturii îmi amintesc de lumea divină. Aerul! Ştiţi ce cred eu despre aer? Că însufleţeşte visele, păstrează puritatea vieţii, că e transparent, dar mai ales nobil. Am vorbit cu apa şi am înţeles că are grijă de prospeţimea vieţii şi am observat, colindând prin natură, că se clasifică în mai multe categorii, în funcţie de cum au fost create. Există ape liniştite, la înălţime în păduri bătrâne, mai puţin umblate de om, ape singuratice, ape învolburate şi tulburi, exact ca viaţa noastră.
Stând de vorbă cu fiecare vietate de pe Terra, am realizat că mai există şi un Înger al priveliştii care veghează evoluţia unei anume specii. Am încercat să îl găsesc. Nu mi-a fost uşor, deoarece el colindă peste tot, dar am reuşit până la urmă să comunic cu el. Mi-a vorbit despre perfecţiunea ansamblurilor, despre bucuria de a fi împreună, despre unitatea ce leagă totul şi face ca viaţa să fie coerentă.
Spiritul misterioasei, dar şi vastei naturi, le întâlnim pretutindeni. Ştiaţi că, Zânele ne înconjoară în natură şi sunt nenumărate?! Pretutindeni, unde vedeţi o floare, un lan plin cu grâu, cu maci, o pădure umbroasă sau o pajişte înverzită, Zânele există în inima naturii, foarte frumoase, înţelepte, dar mai ales generoase.
Pământul mi-a transmis, că el guvernează şi susţine împărăţia văzută de noi, stimulează stabilitatea, echilibrul şi demnitatea de a fi. Terra este şi va rămâne o grădină în care florile şi alte vietăţi vorbesc.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
TERRA – GRĂDINA ÎN CARE NATURA VORBEŞTE
Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Cea mai mare Comunitate SAMP

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Lucian Blaga Constanta Clasa a-VI-A :: Creatii unice :: Compuneri-
Mergi direct la: