Lucian Blaga Constanta Clasa a-VI-A
bine ati venit



 
AcasaCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 MAGIA IERNII

In jos 
AutorMesaj
andreea
Member
Member


Mesaje : 15
Sex : feminin
Data de inscriere : 18/11/2010
Varsta : 20
Zodiac : Balanta

MesajSubiect: MAGIA IERNII    Dum Noi 28, 2010 8:34 pm

Magia iernii


Elev: Popescu Andreea-Bianca
Clasa a VI-a A
Liceul Teoretic „Lucian Blaga”
Coordonator:Prof. Anastasia Dumitru



„ Dând piep cu iarna orice floare moare,
Dar vii rămân miresmele-n cleștare ”

( Shakespeare )


Doamna Iarnă a ieșit din castel în calești de vijelii, sosind și pe meleagurile noastre. Ca o adevărată războinică ea pune stăpânire peste pământ.
Deasupra norilor bucălați, Crăiasa Zăpezii dansează, aruncând steluțe sclipitoare.
Mă ridic și mă apropii de feresastră. Este ceva de neînchipuit! Privesc în zare și observ munții ca niște uriași adormiți sub omăt, iar perlele mari și albe dansând în văzduh un dans fantastic. Când obosesc din zborul lor, se așează pe crengile copacilor încărcându-i cu flori albe. Totul pare o dantelărie misterioasă, țesută cu miliarde de cîrlige și ace.
M-am hotărât să ies afară și să admir minunile iernii. Glasul lui Moș Crivăț îmi șoptește povestea lui. Casele stau pitite sub cușmele mari de blană pufoasă și albă. A răsărit și soarele din spatele draperiilor de nori, aruncând peste sat oglinzile razelor sale. Este un peisaj mirific!
Odată cu primul fulg căzut vin și toate bucuriile noastre, ale copiilor. Glasurile cristaline răsună în tot satul. Marea de alb ce mă înconjoară îmi trezește emoție și bucurie în acelați timp. Valuri de copii urcau și coborau dealul. Se îmbrânceau în omătul alb ca spuma laptelui, uitând de gerul strașnic de afară. Aveau obrajii ca niște mere rumene. Împreună cu sora mea am intrat în jocul lor. Făceam bulgări de zăpadă, ne alergam și zburdam ca niște cățeluși prin covorul moale și pufos. Primul om de zăpadă s-a și înălțat, prinzând parcă viață și uimindu-ne. Mâinile lucioase ale iernii au înconjurat derdelușul. Se lasă amurgul, iar noi nu ne dăm duși de pe deal. Într-un târziu, obosiți și înfrigurați ne-am luat rămas bun de la pârtie și de la formele de zăpadă. Tot satul a fost cuprins de o liniște adâncă. Ajunse în casă, ne gândeam la zilele ce vor veni, încălzindu-ne în fața sobei. Începând de la Moș Nicolae și până la sărbătoarea Noului An, zăpadă, colinde, cadouri, toate aduc puțină magie în casele noastre. Este întra-devăr una dintre cele mai frumoase perioade ale anului.
Flori de gheață s-au așternut la fereastra mea. Închid ochii și sunt învăluită în beția somnului. În fața mea apare un câmp lung acoperit cu mărgăritare sclipitoare. Și deodată, Zâna Iarnă m-a luat în zbor pe aripile ei străvezii. Era la fel ca în poveștile și basmele pe care mama mi le citea în fiecare seară. Crăiasa îmi prezintă întreg ținutul pe care a pus stăpânire, după care a pocnit din degete și un roi de fluturi albi m-au înconjurat. Fulgii începuseră să zboare, iar spre surprinderea mea, aveam aripi, pluteam și dansam împreună cu ei, dansul fulgilor de nea. Zâna își aduse caleașca fermecată și zbură împreună cu noii mei prieteni. Era atât de frumos! Străbăteam cerul cu propriile mele aripi! După lungi zboruri, în final am ajuns într-un loc minunat. Era palatul zânei. O clădire de gheață ca oglinda, împodobită de un păianjen iscusit, în pânze albe strălucitoare ce îți umpleau ochii. Am pășit în palatul de cristal împreună cu fulgii, vântul și zâna. În mijlocul palatului era un loc magic. Fulgii construiau oameni de zăpadă, iar vântul mă ducea în împărăția lui, împărăția poveștilor nemuritoare. Deodată, o ploaie de steluțe începu a curge din tavanul de gheață. Acei fulgi erau visele mele. Parcă era o poveste dedemult și îmi doream atât de mult să fie real!
Dar odată cu ivirea zorilor acestea au devenit realitate. Și atunci mi-am amintit de ce spunea Ion Slavici: „Nu e nimic mai trist ca o copilărie tristă. Închideți ochii și visați alături de mine! Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu e decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare.”
Mii și mii de fulgi au lucrat toată noaptea la covorul imaculat.
Cete gălăgioase de copii se strâng la marginea satului. De aici vor porni la colindat. Larma este mare. Îmbujorați, cu fețele ascunse sub fulare, copiii au sclipiri de diamante în ochi. Se sfătuiau să pornească deja, căci noaptea se lasă cu repeziciune peste sat. Ei pleacă în grupe mici, pe ulițele satului, în direcții diferite.
Este o noapte liniștită de iarnă. Dar nu una obișnuită, ci o noapte specială, noaptea din Ajunul Crăciunului. Liniștea satului este tulburată din când în când de răsunetele colindelor, dar și de lătratul câinilor care își salută prietenii de joacă.
În familia mea este o atmosferă plină de bucurie. Toți așteptăm cu nerăbdare venirea colindătorilor, cât și a lui Moș Crăciun.
Mama încă mai pregătește bunătăți, iar noi îl ajutăm pe tata la împodobitul bradului. În toată casa se simte un miros plăcut de brad amestecat cu mirosul fin de scorțișoară, vanilie și măr copt ce vine din bucătărie.
Au sosit și colindătorii. Ei vin unii după alții, urându-ne sănătate, noroc și belșug. În timp ce mama îi răsplătește pe aceștia oferindu-le dulciuri pregătite de ea în casă și bănuți, noi intrăm pe furiș în bucătărie pentru a gusta din bunătățile ei.
După ce au colindad tot satul, copiii s-au adunat la o răscruce de drumuri. Acolo ei au împărțit tot ce au primit. Apoi s-au îndreptat fiecare către casele lor.
Peste sat se lăsă o liniște deplină, toți așteptând sosirea lui Moș Crăciun. Nimeni nu l-a văzut, însă este bine să crezi în ceva bun. Moș Crăciun există în sufletele noastre, pentru că o părticică din sufletul nostru v-a aparține copilăriei veșnic, pentru că viața este o ștafetă a vârstelor.
Mama ne spune că această noapte este unică și ne amintește de povestea magilor și a pruncului Isus. Acum, ca niciodată înțelegem ce înseamnă armonia și căldura sufletească.
Adormim vegheate de zâmbetul blând al mamei ce ne urmărește cu ochii umezii de emoție. În liniștea nopții camera noastră a fost învăluită, parcă într-o vrajă sub licăritul miilor de luminițe multicolore. Într-adevăr noaptea de Ajun este specială!
Crăciunul înseamnă momente retrăite alături de familie, momente care îți fac sufletul să vibreze de fericire. Este o sărbătoare a luminii, un exercițiu al bucuriei, pentru că totul e curat în jur.
În toată lumea, semnificația sărbătorilor de iarnă este aceeași: credință și bucurie. Toți își respectă sărbătorile tradiționale, dar nimic nu se compară cu sărbătorile noastre, ale românilor, care sunt adevărate comori ale sufletului.
Toate aceste amintiri ale copilăriei vor dăinui și vor reveni puternic în mintea și în inima noastră. Zăpezile bogate și prevestitoare de rod îmbelșugat, umblatul cu capra, cu plugușorul și cu sorcova, colindând pentru sănătate, fericire, prosperitate și împlinirea dorințelor în noul an, clinchetele clopoțeilor, mirosul proaspăt de brad, dar și de cozonaci, nerăbdarea așteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de basm, liniște sufletească și iubire.
Magia iernii este ceea ce ne rămâne când totul din jur se schimbă.
Și dacă ți-e cald în suflet, dacă inima-ți zburdă, dacă râzi, dacă serile reci îți mângâie obrajii cu nea, dacă te simți fericit, înseamnă că magia iernii și a Crăciunului a avut efect asupra ta.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Denitzu
Moderator
Moderator
avatar

Mesaje : 83
Sex : masculin
Data de inscriere : 17/11/2010
Varsta : 20
Zodiac : Rac

MesajSubiect: Re: MAGIA IERNII    Dum Dec 19, 2010 2:15 am

ce ne-am fakee fara google Smile)
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
MAGIA IERNII
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Lucian Blaga Constanta Clasa a-VI-A :: Creatii unice :: Compuneri-
Mergi direct la: